AVIZ
referitor la proiectul de Ordonanță de urgență privind desființarea Institutului Revoluției Române
din Decembrie 1989
Analizând proiectul de Ordonanță de urgență privind desființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr.332 din 30.12.2019 și înregistrat la Consiliul Legislativ cu nr.D1103/30.12.2019,
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art.2 alin.1 lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată și art.46(2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ,
Avizează favorabil proiectul de ordonanță de urgență, cu următoarele observații și propuneri :
1. Proiectul de ordonanță de urgență are ca obiect de reglementare desființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989.
De asemenea, se preconizează abrogarea Legii nr.556/2004 privind înființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989.
Menționăm că, prin avizul pe care îl emite, Consiliul Legislativ nu se poate pronunța asupra oportunității soluțiilor legislative.
2. Atât în Nota de fundamentare cât și în preambulul proiectului nu sunt prezentate elementele de fapt și de drept din care să reiasă existența unei situații extraordinare care impun adoptarea unor soluții legislative pe calea unei ordonanțe de urgență, în acord cu prevederile art.115 alin.(4) din Constituția României.
Existența unei instituții înființată prin lege nu poate constitui, prin ea însăși, o situație extraordinară în sensul prevederilor constituționale menționate mai sus și în raport cu jurisprudența Curții Constituționale în materie, care să justifice desființarea instituției, în lipsa unor argumente din care să rezulte că nu mai subzistă rațiunea care a stat la baza înființări acesteia. Afirmații precum instituția a reprezentat o platformă politică, al cărui scop real vizează asigurarea unor poziții publice pentru interese personale și că evenimentele organizate de Institut au vizat propagarea în spațiul public a unor interpretări asupra Revoluției Române din Decembrie 1989 menite să se contrapună cercetărilor aflate în curs, desfășurare de organele de anchetă în Dosarul Revoluției, nu ar putea justifica adoptarea soluțiilor legislative propuse și, cu atât mai puțin, nu ar putea constitui justificări ale urgenței adoptării acestora. Existența unor disfuncționalități în desfășurarea activității unei instituții publice, impun, eventual, adoptarea unor soluții în scopul eficientizării funcționări acesteia.
Totodată, în raport cu prevederile art.115 alin.(4) din Constituția României, conform cărora Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată și ale art.41 alin.(3) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, menționarea doar a necesității emiterii unei ordonanțe de urgență este insuficientă, fiind necesară și prezentarea elementelor de fapt și de drept în susținerea situației extraordinare, a cărei reglementare nu poate fi amânată, impunând recurgerea la această cale de reglementare.
Se impune deci o completare a instrumentului de prezentare, precum și a preambulului, în sensul dezvoltării elementelor de fapt și de drept care au determinat promovarea prezentului proiect în regim de urgență, precum și o detaliere a eventualelor efecte negative.
3. La preambul, primul paragraf, pentru fluența textului, propunem ca formularea de la înființarea sa până în prezent, să fie scrisă de la înființarea sa și până în prezent, .
La al doilea paragraf, pentru o redactare conformă normelor de tehnică legislativă, raportarea la actul normativ menționat în cuprinsul acestuia se va realiza sub forma Legea nr.556/2004 privind înființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, cu modificările ulterioare.
Totodată, exprimarea finanțată de la bugetul de stat aproape în totalitate, este neclară.
La paragraful trei, întâlnim o exprimare atipică limbajului juridic prin redactarea s-a dovedit a fi un for ermetic , fapt pentru care, propunem înlocuirea cu o alternativă adecvată și tipică stilului normativ.
La paragraful patru, constatăm scrierea într-o variantă restrânsă a titulaturii Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, respectiv, Institut, deși, în nicio altă prevedere din preambul nu este menționat acest aspect. De aceea, pentru menținerea unității terminologice, propunem o singură variantă. Observația are relevanță pentru toate situațiile de acest gen.
La paragraful șase, în legătură cu norma de trimitere la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.33/2019 act normativ modificator al Legii nr.556/2004 -, amintim prevederile art.62 din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază.
La paragraful șapte, pentru o bună înțelegere a informației juridice, în loc de constatăm că din legea de organizare și funcționarea a Institutului este de preferat, citarea în mod expres a actului normativ avut în vedere în contextul dat.
4. Referitor la art.1, pentru suplețea normei dar și pentru veridicitatea evenimentelor legislative survenite ulterior adoptării Legii nr.556/2004, propunem următorul conținut:
Art.1. - Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989, înființat prin Legea nr.556/2004, cu modificările ulterioare, se desființează.
5. La art.2, pentru un plus de rigoare normativă, construcția de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei Ordonanțe de urgență, va fi redactată de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei Ordonanțe de urgență, .
6. Cu referire la personalul din cadrul institutului care urmează să fie desființat, semnalăm că în proiect nu se regăsește nicio prevedere care să aibă în vedere situația juridică a acestuia după procedura de desființare.
PREȘEDINTE
dr. Dragoș ILIESCU
București
Nr.1057/31.12.2019